2 Împăraţi 4

Şi o anumită femeie dintre soţiile fiilor profeţilor a strigat către Elisei, spunând: Servitorul tău, soţul meu, este mort; şi tu ştii că servitorul tău se temea de DOMNUL; şi creditorul a venit să ia la el pe cei doi fii ai mei ca să fie robi.

Şi Elisei i-a zis: Ce să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă? Şi ea a zis: Roaba ta nu are nimic în casă, decât o oală cu untdelemn.

Atunci el a spus: Du-te, împrumută-ţi vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale; împrumută nu puţine.

Şi după ce intri, să închizi uşa după tine şi după fiii tăi şi să torni în toate vasele acelea şi să pui deoparte pe cele care sunt pline.

Astfel ea a plecat de la el şi a închis uşa după ea şi după fiii ei, care îi aduceau vasele; şi ea turna.

Şi s-a întâmplat, după ce vasele au fost pline, că ea a spus fiului său: Adu-mi încă un vas. Iar el i-a zis: Nu mai este niciun vas. Şi untdelemnul s-a oprit.

Atunci ea a venit şi i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar el a zis: Du-te, vinde untdelemnul şi plăteşte datoria şi trăieşte tu şi copiii tăi din restul.

Şi s-a întâmplat într-o zi, că Elisei trecea pe la Sunem, unde era o femeie cu vază; şi ea l-a constrâns să mănânce pâine. Şi a fost astfel, că ori de câte ori el trecea, se abătea pe acolo să mănânce pâine.

Şi ea a spus soţului ei: Iată acum, eu pricep că acesta este un om sfânt al lui Dumnezeu, care trece întotdeauna pe la noi.

Te rog, să îi facem o cămăruţă pe zid; şi să îi punem acolo un pat şi o masă şi un scaun şi un sfeşnic; şi va fi, când vine la noi, că se va abate pe acolo.

Şi s-a întâmplat într-o zi, că el a venit pe acolo şi s-a abătut pe la cameră şi s-a culcat acolo.

Şi el i-a spus lui Ghehazi, servitorul său: Cheamă pe sunamita aceasta. Şi după ce a chemat-o, ea a stat în picioare înaintea lui.

Iar el i-a zis: Spune-i acum femeii: Iată, tu te-ai îngrijit de noi cu toată această grijă; ce este de făcut pentru tine? Doreşti să se vorbească pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii? Iar ea a răspuns: Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.

Iar el a zis: Ce este de făcut atunci pentru ea? Şi Ghehazi a răspuns: Cu adevărat ea nu are copil şi soţul ei este bătrân.

Iar el a spus: Cheam-o. Şi după ce el a chemat-o, ea a stat în picioare la uşă.

Şi el a zis: Cam pe timpul acesta, conform cu timpul vieţii, tu vei îmbrăţişa un fiu. Şi ea a spus: Nu, domnul meu, tu om al lui Dumnezeu, nu minţii pe roaba ta.

Şi femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu la acel timp pe care i-l spusese Elisei, conform cu timpul vieţii.

Şi când copilul a crescut, s-a întâmplat într-o zi, că a ieşit la tatăl său la secerători.

Şi el a spus tatălui său: Capul meu, capul meu. Iar el a zis unui tânăr: Du-l la mama lui.

Şi după ce l-a luat şi l-a dus la mama lui, el a şezut pe genunchii ei până la amiază şi apoi a murit.

Şi ea s-a urcat şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu şi a închis uşa după el şi a plecat.

Şi a chemat la ea pe soţul ei şi a spus: Trimite-mi, te rog, pe unul dintre tineri şi unul dintre măgari, ca să alerg la omul lui Dumnezeu şi să mă întorc.

Şi el a spus: Pentru ce doreşti să te duci la el astăzi? Nu este nici lună nouă, nici sabat. Şi ea a zis: Va fi bine.

Atunci a înşeuat un măgar şi a spus servitorului ei: Mână şi mergi înainte; să nu încetineşti din călărit pentru mine, doar dacă îţi poruncesc.

Astfel, ea a mers şi a ajuns la omul lui Dumnezeu la muntele Carmel. Şi s-a întâmplat, când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, că i-a zis lui Ghehazi, servitorul său: Iat-o pe sunamita aceea;

Aleargă acum, te rog, să o întâlneşti şi spune-i: Eşti bine? Este bine soţul tău? Este bine copilul? Iar ea a răspuns: Este bine.

Şi când ea a venit la omul lui Dumnezeu pe deal, l-a prins de picioare; dar Ghehazi s-a apropiat să o împingă. Şi omul lui Dumnezeu a spus: Las-o, pentru că sufletul ei este chinuit în ea; şi DOMNUL a ascuns aceasta de la mine şi nu mi-a zis.

Atunci ea a spus: Am dorit eu un fiu de la domnul meu? Nu am zis eu: Nu mă înşela?

Atunci el i-a spus lui Ghehazi: Încinge-ţi coapsele şi ia toiagul meu în mâna ta şi mergi pe calea ta; dacă întâlneşti vreun om, să nu îl saluţi; şi dacă cineva te va saluta, să nu îi răspunzi; şi pune toiagul meu pe faţa copilului.

Şi mama copilului a spus: Precum DOMNUL trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu te voi părăsi. Şi el s-a ridicat şi a urmat-o.

Şi Ghehazi a trecut înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului; dar nu a fost nici voce, nici auzire. Pentru aceea el a mers să îl întâlnească şi i-a spus, zicând: Copilul nu s-a trezit.

Şi când Elisei a intrat în casă, iată, copilul era mort şi întins pe patul său.

Şi de aceea a intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat DOMNULUI.

Şi s-a urcat şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii lui pe ochii lui şi mâinile lui pe mâinile lui; şi s-a întins peste copil; şi carnea copilului s-a încălzit.

Atunci s-a întors şi a umblat prin casă încoace şi încolo; şi s-a urcat şi s-a întins peste el; şi copilul a strănutat de şapte ori şi copilul şi-a deschis ochii.

Şi el l-a chemat pe Ghehazi şi a spus: Cheam-o pe sunamita aceasta. Astfel, el a chemat-o. Şi după ce ea a venit la el, el a zis: Ridică-ţi fiul.

Atunci ea a intrat şi a căzut la picioarele lui şi s-a plecat până la pământ şi şi-a ridicat fiul şi a ieşit.

Şi Elisei s-a întors la Ghilgal; şi era foamete în ţară; şi fiii profeţilor şedeau înaintea lui; şi el a spus servitorului său: Pune oala cea mare şi fierbe supă pentru fiii profeţilor.

Şi unul a ieşit la câmp să adune ierburi şi a găsit o viţă sălbatică şi a strâns de pe ea o poală plină de curcubete sălbatice şi a venit şi le-a tăiat în oala de supă, pentru că nu le cunoşteau.

Astfel, ei au turnat oamenilor să mănânce. Şi s-a întâmplat, pe când mâncau din supă, că au strigat şi au spus: O tu om al lui Dumnezeu, este moarte în oală. Şi nu puteau să mănânce din ea.

Dar el a spus: Atunci aduceţi făină. Şi a aruncat-o în oală şi a zis: Turnaţi pentru popor, ca să mănânce. Şi nu era nimic vătămător în oală.

Şi a venit un om de la Baal-Şalişa şi a adus omului lui Dumnezeu pâine din cele dintâi roade, douăzeci de pâini de orz şi spice proaspete de grâne nebătute. Şi a spus: Dă poporului, să mănânce.

Şi servitorul său a spus: Ce, să pun aceasta înaintea a o sută de oameni? El a zis din nou: Dă poporului, să mănânce, fiindcă astfel spune DOMNUL: Ei vor mânca şi va rămâne din aceasta.

Astfel el a pus înaintea lor şi ei au mâncat şi au lăsat o parte, conform cuvântului DOMNULUI.